Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Cucurigu, cucurigu! A cântat cocoșul rar iară Petru cel cu vina s-a trezit și-a plâns cu-amar. [V2] Cucurigu, cucurigu! Cugetul cu glasul mut, ne trezește, ca pe Petru, când în vină am căzut. [V3] Să nu-i amuțim noi glasul, prin păcatul repetat, căci atunci cocoșul nostru se oprește din cântat. [V4] Ci spre Domnul, cu căință ca și Petru să venim El ne iartă și ne-ndeamnă curăția s-o păzim, ascultarea s-o-mplinim.