Birjac Ovidiu V1 C V2 C V3 C [V1] Rugăciune, rugăciune, Ce fior dumnezeiesc Noi simțim mereu prin tine Când vine Prințul ceresc. Când coboară-n adunare Leagă rănile ce dor, Ce har când în cercetare Vine-al nostru drag Păstor. [C] Pune duh de rugăciune, Doamne peste-al Tău popor Să poată orice suflet spune Că Ți-a simțit al Tău fior. Îndură-Te, o, drag Stapâne, Înflăcărează-ne acum Și unitate-între noi pune Ura prefacă-se în scrum. [V2] Rugăciune, noi prin tine Cerul îl vedem deschis, Ești puterea ce ne ține Focul inimii aprins. Dorul după-al nostru Mire, Tu ne faci să îl simțim Răstignind a noastră fire De Isus să ne-alipim. [V3] Rugăciune și veghere, Asta Domnul ne-a 'nvățat, Stăruind primim putere Și un untdelemn curat. De veghem în rugăciune Neclintiți vom rămânea, Chiar de vedem că-n astă lume Strâmtorarea-i tot mai grea.