Anonim V1 V2 V3 [V1] Iubirea-adânc-a Tatălui, Nimic nu o măsoară, Ce-avea mai scump El dărui, Făcând din noi comoară. Durere de neinchipuit, Căci Tatăl Și-a-ntors fața Pe Cel ales L-a părăsit, Iar nouă ne-a dat viața! [V2] La Fiul răstignit privesc, Păcatu-mi cum Îl frânge În rând cu cei ce Îl hulesc Și vocea mea-L străpunge. Pe cruce Eu Te-am țintuit Dar când Ți-ai dat suflarea, Al nopții chin s-a risipit Și mi-ai adus iertarea! [V3] Cu ce-aș putea sa mă mândresc? Căci daruri n-am, nici fapte. Cu invierea-I mă fălesc, Cu salvatoarea-I moarte. O, nu-s deajuns spre-a-Ți mulțumi, Nici cânt, nici osanale. Christos cu viața Sa plăti, A mea răscumparare!