Anonim V1 C V2 C V3 C [V1] Doamne, nu vezi ce furtună, Ce vifor îngrozitor? Ce nor des, ce întunecime, Nu-i scăpare și-ajutor! Ori deși pierim nu-ți pasă? Cum poți să dormi adânc? Tot momentul Ne-amenință moartea, Peste-acest adânc umblând! [C] "S-asculte furtuna De glasul Meu, liniște (să fie)!” Pagubă nu poate provoca, Nici om, Nici demon, sau altcineva, Nu poate să piară corabia Al ceru­lui Domn când se află-n ea! “Căci toate Mi se supun Mie, Liniște, să fie Căci toate Mi se supun Mie, Deci, liniște." [V2] Doamne, grijuri mă apasă, Zi, noapte, n‑am odihnă, Inima mea‑i adânc rănită; Scoală şi mă vindecă. A păcatului furtună, Urlă asupra mea: Am să pier, Doamne în deznădejde; O, vino, nu mă lăsa. [V3] Doamne-acum a trecut spaima, Natura-i liniştită, Pe cer senin soare luceşte Şi-am pace în inimă. Te aştept Doamne pe Tine Singur nu mă lăsa, Cu Tine-ajung limanul cu pace. Unde mă voi repauza.