Daniel Hîrtie V1 V2 V3 V4 [V1] Se sting făcliile încet, căci vântul nepăsării suflă. Se pierd creștinii tot mai mult, tot mai puțini sunt cei ce urcă. Se sting luminile ușor, iar dragostea cea ziditoare S-a mai răcit, puțină e și fărdelegea este mare. [V2] Se schimbă mersul spre Sinai, mai mulți coboară de pe munte. Câmpia-i atractivă azi, iar oile sunt risipite. Sodoma-i un oraș iubit, căutătorii dau năvală Să-l cerceteze-amănunțit, păcatele să nu-i mai doară. [V3] La modă e Gomora cea aglomerată de păcate, Iar frații sunt ademeniți de tot ce-aici curând va arde. Voi, frați, priviți înspre Țoar, lăsați în urmă tot prăpădul! Mânia Domnului va fi simțită grabnic de tot omul. [V4] Acei ce au cârtit mereu și au glumit cu pocăința, Rămân străini de Dumnezeu, zadarnică le-a fi credința. Acum, cât ușa nu s-a-nchis să regretăm cu lacrimi multe Tot ce-am greșit, păcătuit, uitând iubirea de Părinte. Să implorăm divinul Har să nu ne lase-n nepăsare, Să ne rugăm cerând acum poate o ultimă chemare!