Otto Pascal V1 C V2 C T C [V1] Uneori, în jurul meu nu răspândesc nimic... Ploile au stins făclia și m-am rătăcit. Nu mai știu să dăruiesc, nici să iert și să iubesc, Întunericul m-a-nvăluit. [C] Însă e Cineva, ce-a iertat vina mea, E Isus, Fiul lui Dumnezeu! Am să-L chem, am să-L strig, să mă schimbe deplin, Să mă învețe să iert, să iubesc ca și El! [V2] Uneori, alerg spre țeluri fără vreun folos Și rănesc pe toți în jur, ca eu să fiu colos. Nu mai știu să fiu umil, gura mea e doar venin, Doamne, am ajuns atât de jos... [T] Să vii, eu Te chem, umple-mă de etern, Să vii, eu Te-aștept cu-n sublim dor în piept!