Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] De-ai învăţat să cânţi iubirea, Aici, în veacul prihănit; O vei cânta şi-n veşnicie, Mai plin şi mai desăvârşit! Mai acordată în lumină, A vieţii harfă-atunci ţi-o fi; Și mai fierbinte armonia, În corzile-i va străluci! [V2] De-ai cântat să 'nalţi iubirea, Acum, în lumea celui rău, Mai mult va străluci dincolo, Cununa ei pe capul tău! Mai înţeleasă-i va fi taina, Și chipu-i alb - veşmânt de nea; Și mai frumoasă fi-va-n totul, Când fără văl o vei vedea! [V3] De-ai ostenit să-mparţi iubirea, Aici, în lumea de dureri; O vei primi-nmiit în Țara, Nemaisfârşitei primăveri. Căci tot ce-ai dat pentru iubire, E foc preasfânt ce te-a aprins; Topit vei fi pe veşnicie, În firea ei de necuprins!