Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Când paharu-i mai amar, Tu-mi găteşti din nou un har. Nu-i povară, ci-i comoară, Mai uşoară, spre altar; Suferinţa, nevoinţa, Și-umilinţa, când răsar! Să mă-ncredinţezi, când suspin, când suspin, Isuse, că Tu mă veghezi, mai deplin, mai deplin! [V2] Când urcuşu-mi pare greu, Aripi noi îmi creşti mereu... Nu-i cădere, ci-i putere, În durere, când smerit! Rabd lovire, și-asuprire, Și-njosire, liniştit. Să mă-nvredniceşti, tot mai blând, tot mai blând, Isuse, Să Te'nalţ cum eşti orişicând, orişicând. [V3] Când de toţi sunt alungat, Tu-mi eşti mai apropiat... Alinare, uşurare, Și-ndurare, simt mereu, Când de Tine, prin suspine, Leg mai bine, duhul meu! Să-mi arăţi deplin. voia Ta, voia Ta, Isuse, să pot să-Ți închin viaţa mea, viaţa mea!