Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Cum poţi, cum poţi să stai aşa nepăsător, Când împrejur-s-atâţia păcătoşi ce mor, Când nimenea nu le-a mărturisit deschis, De mântuirea sfântă ce li s-a trimis? Când gem sub greaua lor povară de păcat, Când zac într-un abis aşa de-ntunecat. Când sângeră atât de-adânc lăuntrul lor, Cum poţi, cum poţi să stai aşa nepăsător? [V2] Cum poţi, cum poţi să treci pe drum nepăsător, Pe lângă cei căzuţi, ce-şi plâng durerea lor? Ce inimă de piatră-ţi stă ascunsă-n piept, De nu mai simţi arsura strigătului drept? Când vin şi untdelemn tu porţi - căci ți s-a dat, Ca-n răni adânci să fie din belşug turnat. Când ştii că este azi nevoie de-ajutor, Cum poţi, cum poţi să treci pe drum nepăsător? [V3] Nu te gândeşti că vine Cel ce-o judeca, Când pentru toate, tu, socoată grea vei da, Când tot ce-i scris va fi curând, curând plinit, Când al iertării har atunci va fi sfârşit? Trezeşte-te acum, când încă te mai poţi, Nu-ţi îngropa-n pământ talantul care-l porţi. Când împrejur tu vezi nevoie de-ajutor, Nu fi, nu fi, nu fi aşa nepăsător!