Text: Cǎtǎlina Ene; Muzica: UB40 V1 C V2 C V3 C [V1] Când cerul e-nnorat şi soarele nu-l mai zǎresc, Când pe strǎzi frunze grǎbite peste tot se rǎspândesc, Râd crini în grǎdini cǎ stropii mari curând vor cǎdea Şi haina albǎ la toţi le va spǎla. [C] /: Cât de frumoasǎ este natura Cu pǎsǎri, soare şi flori, Chiar când plouǎ şi cerul E-acoperit de negrii nori; Cu fluturi galbeni, roşii şi negri Ce-ntunecǎ albastrele zǎri, În timp ce câmpul cântǎ din viori. : / [V2] Necazurile noastre ca frunzele purtate de vânt Vin şi se duc la porunca Creatorului sfânt. El aduce tot ce e rǎu şi bine la timpul lor Şi ce frumos e pǎmântul plin de flori. [V3] Iatǎ Soarele libertǎţii, ne priveşte din nori; E-nnorat, dar o razǎ rǎtǎceşte prin flori. Florile smerite se-apleacǎ la atingerea ei Fiindcǎ raza e solul dragostei.