Anonim V1 C V2 C V3 C V4 C [V1] Pe drumul care urcă spre tronul prea înalt Nu-s străzile zidite din ciment sau bazalt. Nici nori ce-aduc furtuna, nici vânturi, nici stihii, nici soare sau înghețuri nu sunt spre-a ne opri. [C] Cu dorul mântuirii urca-vom tot mai sus Ne dă puteri chemarea iubirii lui Isus [V2] Spre locul veșniciei din cerul minunat, Nu sunt poteci ascunse mai lesne de urmat. Nici cărăuși de sarcini plătiți nu vei afla, Căci fiecare-și urcă cu greu povara sa. [V3] O lume-ntunecată de norii grei și reci. Nu căuta plăcere în alte patimi seci! Căci mult mai minunată e calea lui Isus, Ca o cunună-i viața trăita-n legea Lui! [V4] Și când ajunși pe culme povara-ți vei lăsa, Vei știi că nu zadarnic urmat-ai calea Sa. Căci ce-a fost viața-n fața întinsei veșnicii? Un picurel de rouă sub raze aurii.