Gabriel Gorcea V1 V2 C T C [V1] Era un om ce avea atâtea datorii Și nicidecum nu putea a le plăti Stăpânul lui la el l-a chemat Cerându-și socoteala pentru ce i-a dat... Cu fața la pământ înaintea lui A cerut îndurarea stăpânului /: Și stăpânul i-a iertat toată datoria Iar omului nostru mare i-a fost bucuria. : / [V2] Mai apoi a plecat foarte fericit Iar pe drum un tovarăș a întâlnit Ce îi era dator cu o sumă mică Prinzându-l de gât a început să-i zică: Acum să-mi plătești ce mi-ești dator Iar tovarășul lui îl ruga stăruitor /: Dar el nu a vrut să îl ierte, nici n-a ascultat Și nemilos în pușcărie, l-a aruncat! : / [C] Omule, ce asculți povestea mea, Oare nu cumva e și povestea ta? /: Dumnezeu ți-a iertat păcatele toate, Iar tu nu vrei să ierți greșeala unui frate? : / [T] Tatăl cel slăvit ne-a iertat când am greșit, Tot așa să facem fiecare Doar așa ne rugăm: Iartă-ne precum iertăm cerând blestem sau binecuvântare!