Azi, Daniela, fiica mea
Nicolae Moldoveanu
V1 V2 V3 V4
[V1]
Azi, Daniela, fiica mea,
Tăticu-ţi scrie de departe,
Şi-L rog pe Dumnezeu să-ţi dea,
Tot harul scris în sfânta-I Carte.
Să-L poţi cunoaşte pe deplin
Și Lui să-I dai pe veci viaţa,
Să-ţi facă sufletul senin,
Și-oricând strălucitoare faţa.
[V2]
S-asculţi de El, s-asculţi mereu,
Să-I fii de-a pururi mărturie,
Şi pacea Lui în orice greu,
Să-ţi fie-ocrotitoare ţie.
Să biruieşti orice păcat,
Ce calea pe furiş ţi-aţine,
Privind spre Cerul îndurat,
Mereu se va-ndura de tine!
[V3]
Să-ţi încunune fruntea ta
Cu-nţelepciune şi-umilinţă,
Spre slava Lui să-I poţi cânta,
În curăţie şi-n credinţă!
Frumseţea lui Hristos oricând,
Pe faţa ta senină fie,
Aşa cum El era de blând,
Aşa să fii pe veşnicie!
[V4]
Şi inima să-ţi fie jar,
Aprins în dragostea divină,
Să răspândeşti oriunde har,
Credincioşie şi lumină.
Aşa-ţi doresc! ... Şi Dumnezeu,
În harul Lui nespus de mare,
Să-ţi facă viaţa tot mereu
Izvor de binecuvântare!