Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Azi, Daniela, fiica mea, Tăticu-ţi scrie de departe, Şi-L rog pe Dumnezeu să-ţi dea, Tot harul scris în sfânta-I Carte. Să-L poţi cunoaşte pe deplin Și Lui să-I dai pe veci viaţa, Să-ţi facă sufletul senin, Și-oricând strălucitoare faţa. [V2] S-asculţi de El, s-asculţi mereu, Să-I fii de-a pururi mărturie, Şi pacea Lui în orice greu, Să-ţi fie-ocrotitoare ţie. Să biruieşti orice păcat, Ce calea pe furiş ţi-aţine, Privind spre Cerul îndurat, Mereu se va-ndura de tine! [V3] Să-ţi încunune fruntea ta Cu-nţelepciune şi-umilinţă, Spre slava Lui să-I poţi cânta, În curăţie şi-n credinţă! Frumseţea lui Hristos oricând, Pe faţa ta senină fie, Aşa cum El era de blând, Aşa să fii pe veşnicie! [V4] Şi inima să-ţi fie jar, Aprins în dragostea divină, Să răspândeşti oriunde har, Credincioşie şi lumină. Aşa-ţi doresc! ... Şi Dumnezeu, În harul Lui nespus de mare, Să-ţi facă viaţa tot mereu Izvor de binecuvântare!