George Lauric V1 C V2 C V3 C V4 C [V1] Când pe cerul vieţii mele norii negri-au năvălit Ascunzându-mi astfel bolta cea senină, Mi-am întors atunci privirea spre zenit şi-n infinit Am zărit o dulce rază de lumină. [C] De aceea vin să mă-nchin şi să ţin Către cer stindardul Vieţii Până-n zorii dimineţii Când la cer mă vei chema; Să-Ţi mulţumesc, să-Ţi slujesc şi să cresc În a Ta asemănare, Să se vadă tot mai tare Chipul Tău în viaţa mea. [V2] Când ispitele cumplite m-au cuprins în lupta grea Clătinându-mă-n văpaie sau furtună, Chiar de nu-Ţi simţeam suspinul Tu mi-ai fost alăturea Căci Tu şti că sunt o mână de ţărână. [V3] Când pe calea-nsingurării eu păşeam îndurerat Rătăcind stingher prin munţii-ngrijorării, Pe cărarea deznădejdii harul Tău s-a arătat Şi-am văzut dulceaţa binecuvântării. [V4] Când privirile trufaşe se-ndreptau asupra mea Judecând a mea purtare cu osândă, Chiar de-a fost înaintarea-anevoioasă-n clipa rea Tu mi-ai fost sfătuitor cu vocea-Ţi blândă.