Daniela Haidaciuc Guțu V1 V2 V3 V4 [V1] Dacă-aș avea în astă lume Tot ce-al meu suflet și-a dorit, Nu mi-ar mai arde-n piept dorința De Tine să mă simt iubit. N-aș mai dori o mângâiere Din Mâna-Ți plină de balsam, N-aș mai simți că în durere Numai pe Tine eu Te am! [V2] Dacă-aș simți aici întruna Iubirea cu al ei fior, De-a Ta iubire nu mi-ar arde În piept o flacără de dor. N-aș ști să-Ți mulțumesc de ruga Cu Duh și negrăit suspin, În care-Ți cer să-mi lași iubirea Să mă inunde pe deplin. [V3] Dacă-a mea frunte mângâiată Ar fi în orice suferinți, Cum aș putea să simt în Duhul Cu mâna-Ți caldă cum m-alinți? Cum aș putea să simt a Tale Dulci mângâieri prin Duhul Sfânt, Dacă-al meu suflet de iubire Ar fi umplut de pe Pământ? [V4] O Doamne, Tu nu-mi saturi duhul De dragostea de pe Pământ, Ca el să poată să-nseteze De dorul Tău mai mult arzând! Așa îmi dai Tu Sfinte Doamne, Și-așa aș vrea ca să primesc, Și-n primăveri, și-n ierni, și-n toamne, Până în cerul Tău sosesc! Să nu-mi aducă-n dar Pământul Tot ce-mi lipsește și-mi doresc, Dacă-aș primi a lui iubire Uitând de ce-i Dumnezeiesc!