Rafael Dragomir V1 C V2 C [V1] Ce e omul, Doamne, ca să iei aminte la tot ce a făcut? Omul este ca și o suflare... Doamne, ale cărui zile trec ca și un gând Și totuși, Doamne, Tu Ți-ai dăruit viața care să trăim; Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu. Și-acum trăiesc o viață nouă și-o trăiesc Isus prin mila Ta; Vreau să fiu un vas folositor, de cinste și să cânt spre slava Ta! [C] Cum să nu Îți cânt, o, Doamne, când de partea mea Tu ești? Cum să nu Îți cânt o, Doamne, când Tu ești tot ce-aleg? Cum să nu Îți mulțumesc pentru viața ce-o trăiesc? Când prin îndurarea Ta cea mare, Doamne, m-ai cuprins și m-ai ales! [V2] Tu ești Rege, Doamne! Alfa și Omega, Început ești, da, chiar și sfârșit... Le-ai creat pe toate, cerul și lumina, căci Cuvântul Tău S-a-mplinit! Și cu ce măreție lucri chiar și azi pentru copii Tăi de-aici, Ești de nedescris și-atunci când sunt zdrobit cu mâna-Ți tare, Doamne, mă ridici. Îți cânt astăzi “Mărire!” pentru tot ce ai făcut, M-ai binecuvântat atunci când Tu mi-ai dat ce Doamne, eu nu am avut!