Cristian Dragomir V1 V2 C V3 C V4 C V5 C [V1] Era noapte şi frig şi o lume prea mică; Se-arătau umbre reci ce mureau într-o clipă, Nici un loc de popas nu era-n pragul casei. Neprimit de ai Săi, S-a oprit printre miei. [V2] Deodată un cântec de tânără stea, A făcut să tresară din piept inima, Doar păstorii veghind ne-ncetat lângă turme, Au știut că se-arată un semn pentru-o lume. [C] S-a născut ca să poarte o povară străină, A venit ca un blând condamnat fără vină, I S-a dat să stropească pământul cu sânge, A venit ca să șteargă orice ochi care plânge. [V3] Pentru noi s-a născut prunc uitat într-o iesle. Pentru noi a venit ca să-mpartă o veste, Cât de mult ne-a iubit Tatăl nostru din cer, Ne-a vorbit dintr-un staul, ne-a vorbit de pe lemn. [V4] S-au aprins iar lumini pe cărarea uitată Se arată Isus coborând încă-odată, Căutând printre noi un cuvânt de primire, Să reverse în ploi un potop de iubire. [V5] Se arată şi-acum așteptând un suspin, Ca s-aducă şi azi pentru lacrimi alin, Să se-aprindă în ochi o nestinsă făclie, Pas cu pas să-L urmăm pe cărarea cea vie.