Anonim V1 V2 V3 V4 [V1] O corabie pluteşte Lin pe lacul argintiu; Nici un nor nu se zăreşte Sus pe cerul azuriu. Însă, iată că, deodată, Cerul prinde-a se-nnegri /: Şi furtuna-nfuriată Şi începe a mugi. :/ [V2] În corabia cea mică, Valuri mari acum izbesc; Călătorii prinşi de frică Tot mai mult se îngrozesc. Printre cei ce-ncolo-ncoace Se frământă ne-ncetat, /: Doarme Unul plin de pace; De puterea-I au uitat :/ [V3] Spre Acela ei se-ndreaptă: "Cum! Nu-Ţi pasă că pierim?" Iar Isus Se şi deşteaptă: "Fără gură!" - L-auzim. Şi furtuna se opreşte. Ce tăcere s-a făcut! /: Cu blândeţe-i dojeneşte Că-n El nu s-au încrezut. :/ [V4] Cât de-adesea, plini de teamă, Şi noi mult ne zbuciumăm, Căci puterea-I fără seamăn, Lesne, lesne o uităm! De El, Domnul şi Păstorul, Necurmat să ne-amintim, /: El ne este ajutorul, Nu ne lasă să pierim! :/