Anonim V1 C V2 C V3 C V4 C [V1] Chiar dacă noaptea se destramă şi dimineaţa vine iar; Măcar în ziua ce mi-o dărui, nimic să nu fac în zadar. Sfinţeşte-mi buzele cu slove ca să-Ţi aduc doar laude, Deschide-mi ochii prin credinţă, să Te privesc în glorie. [C] Ai milă, ai Tu milă! Ai Tu milă, nu pleca, rămâi! Ai milă, ai Tu milă! Numai Tu ştii să mă mângâi. [V2] Numai Tu ştii să-mi stâmperi setea din focul ce mă cuprinde, De focul încercării Tale, Te laud că-mi dai dragoste. Şi chiar dacă furtuni o mie şi valuri groaznice-ar veni, Când ochii mi-i ridic spre Tine, simt că nimic nu m-atinge. [V3] Numai Tu ştii când eu sunt trist şi pace-n casa mea nu am. Cu cât de Tin' vreau să m-apropii, cu atat mai mult cad inspre iad. Dar mâna Ta iar mă cuprinde şi mă tridică să nu cad. Ajuta-mă, Isuse Doamne, ca să nu mă rog în zadar. [V4] Când Tu vorbeşti Stăpânul vieţii, învaţă-mă să tac să ascult. Cum să vorbesc şi cum să-ţi dărui din toată dragostea mai mult; Şi chiar din timpul meu Isuse, eu jumătate să-Ţi ofer; Şi atunci când încercarea vine, să nu mai plâng, să nu disper.