Nicu Wagner V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 [V1] Îngenuncheat, cu fața-n palme, cu sufletul îndurerat, Regret cu lacrimi ziua-n care, pe căi străine am plecat, Când tremurând de neștiință, trecând al răului hotar, Am transformat într-o ruină al rugăciunii sfânt altar. [C1] Atunci splendoarea părtășiei și focul dragostei s-a stins În locul care prin credință întotdeauna am învins. A venit ploaia necredinței într-un adevărat șuvoi, Acoperind pietrele sfinte cu al păcatului noroi. [V2] O, Tată Sfânt, Te rog ascultă durerea unui fiu pierdut Și dă-mi din nou puterea sfântă și dragostea de la'nceput! Primește-mă în legământul făgăduinței cum am fost, Căci fără Tine, Doamne, viața în lume n-are niciun rost! [C2] Voi ridica din nou altarul pierdut cândva, pe-același loc, Iar Tu să-mi pui, ceresc Părinte, pe-altar al dragostei sfânt foc! Și prima jertfă închinată Ție, puternic Dumnezeu, Pe-altarul sfânt al rugăciunii în umilință voi fi eu. [V3] Doamne, stârpește răutatea din inima mea zi de zi Și umple-mă de-ngăduință, pe frații mei să-i pot iubi! Cu mâini curate totdeauna să mă pot Ție închina, Și orice gând, vorbă sau faptă, să fie doar spre slava Ta! [C3] Nu vreau să mai domnească-n mine eul meu vechi și păcătos, Căci Domn pe veci al vieții mele de astăzi este doar Hristos! Voința mea, chiar de-ar ajunge cenușă spulberată-n vânt, În mintea mea va fi stăpână puterea Duhului Tău Sfânt. [V4] Eu nu mă mai despart vreodată de-al rugăciunii sfânt altar Căci doar aici îmi dai credință, să-mi fac comori cerești de Har O, Tatăl Bun, din cer trimite în dar răspuns la rugăciuni, Și-n voia Lui Și-arată Slava, vorbind prin semne și minuni. [C4] /:Eu I-am simțit apropierea, când prin credință mi-a iertat Trecutul meu plin de păcate și trupul mi l-a vindecat. Cum aș putea să uit iubirea celui mai mare Dumnezeu, Ce cândva sus, pe lemnul crucii, Și-a dat viața-n locul meu! :/