Anonim V1 V2 V3 V4 [V1] Ferice va fi de omul, care-n toată viața lui, /: Cugetă ziua și noaptea, numa-n Legea Domnului. :/ El, de cei răi, se ferește și de toți cei păcătoși, /: La sfatul lor, nu se duce; știe că sunt mincinoși. :/ [V2] Cât de fericit în suflet este un astfel de om! /: El se-aseamănă în totul cu un mândru, frumos pom :/ Care, la izvorul vieții, cineva l-a răsădit; /: El iși dă rodul la vreme și umbra celui trudit. :/ [V3] Nu așa necredincioșii și aceia ce fac rău. /: Ei iși vor lua pedeapsa de la dreptul Dumnezeu. :/ Și, întocmai precum pleava, este spulberată-n vânt, /: Tot așa necredincioșii vor fi șterși de pe pământ. :/ [V4] Îar, la dreapta judecată, vor plânge, s-or tângui, /: Dar va fi târziu atuncea și-n zadar se vor căi. :/ Iar cei drepți, în haine albe, vor primi cununa lor, /: Și vor merge, sus în ceruri, cu dreptul Judecător. :/