Speranţa şi prietenii V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 C [V1] Porțile erau închise și ferestrele-ncuiate, Am stat întreaga noapte treaz, auzind zgomote departe, Cu teamă și durere pentru ce va fi, Găsi-ne-vor soldații dacă vin în zori de zi! [V2] Și înaintea zorilor, prin perete-aud ceva, E cineva la ușă și începe-a striga. Alerg grăbit la geamuri, dar mă opresc în loc. Crezând, că vin soldații cu torțe și cu foc. [V3] Dar nu era decât Maria și-am mers jos ca să-i deschid, Ioan sta lângă mine când mi-a spus de ce-a fugit, Mi-a spus că-n noapte L-au luat, dar unde, nu știa, Că piatra, la o parte era și trupul Lui lipsea! [V4] Atunci, noi înspre grădină, cu Ioan am alergat, Găsit-am piatra și gol mormântul, cum Maria l-a aflat, Iar veșmântul alb în care-a fost, era acum pustiu. Dar, cum și unde L-au luat, eu n-aveam cum să știu. [V5] Ceva se întâmplase, ceva ce nu știam, Ioan credea minunea, însă eu nu o credeam. Cum puteam să cred eu, oare, plin de îndoieli fiind, Căci văzut-am răstignindu-L și L-am văzut murind! [V6] Întors în odăița mea, iar vina am simțit, Din tot ce I-am promis atunci, nimic n-am împlinit. Iar, când întrebat am fost de El, chiar și-atunci m-am lepădat, Și chiar de astăzi, ar fi viu, rămân tot vinovat! [V7] Dar dintr-o dată s-a umplut de-un dulce, scump parfum, Strălucitoare raze mari, odaia o pătrund, Isus stătea 'naintea mea, cu-a Lui brațe larg deschise, Și-am căzut jos în genunchi și-am început a plânge! [V8] Dar mâna Lui m-a ridicat și L-am privit în ochii-I blânzi, Dragostea-I mă copleșea, legându-mi răni adânci. Vina și durerea, dintr-o dată-au dispărut, Și orice frică am avut în pace s-a pierdut! [C] (El e viu, El e viu, El e viu!) x3 El e viu! /: El e viu! El e viu, El e viu! Iar eu al Lui iertat sunt, cerul larg este deschis! El e viu! El e viu, El e viu! Și-acum trăiește, boldul morții l-a învins! :/ El e viu!