Traian Niculai V1 C V2 C V3 C [V1] Tată preaiubit de ce taci atât de mult? De ce nu-mi răspunzi şi glasul Tău n-aud? Mă simt atât de slab, fără Tine acum, Nu mă lasă singur pe drum! [C] Ochii mei au încetat să mai privească în Sus, Văd în urmă mea speranţele ce le-am pierdut, Dar inima mi-o 'nalţ acum către Tin' Că să primesc bucurie şi alin. [V2] Lacrimi de căinţă pe-obraz se preling, Regret uneori multe lumini s-au stins. Cu duhul zdrobit păcatul azi îmi plâng, Nu-ţi cer nimic, doar spune-un cuvânt! [V3] Dacă aş putea la tronul sfânt s-ajung, Poate-aş primi un picur din harul Tău... Sunt lacrimi de plâns care cerul străpung, Adună-le-n burduful Tău!