A fost cândva o frumoasă Grădină Anonim V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 [V1] A fost cândva o frumoasă Grădină, Cu lotuși, cu crini, cu migdali și măslini, Cu-o tainică și ne-ntinată lumină C-un cer ce-ar fi fost de-apururi senin. [C1] Și-acolo-n Eden în Grădina străveche, Ca rod al iubirii și-al dorului sfânt, A fost așezată întâia pereche /: Cu suflet ceresc într-un cot de pământ. :/ [V2] Și-acolo-n Eden, ca-ntr-o veșnică nuntă, Legați în iubire, feriți de vrăjmaș, Trăiau partășia curată și sfântă Cu Domnul iubirii în Sfâtul Locaș. [C2] Dar, nu prea departe, în tainică umbră, Satana, privindu-i cu ochiul viclean, Aduse-n Grădină și ziua cea sumbră, /: Cu moarte lovindu-i pe Eva și-Adam. :/ [V3] Vai, unde-i de-atuncea acea fericire, Cerești desfătări din edenice vremi, Durere și plâns și necaz și robire, Pământ frământat, lovit de blestem. [C3] Și-a fost peste veacuri o altă grădină. Isus Își așteaptă mireasa plângând, Primind să plătească cumplita ei vină /: Pe crucea Golgotei să moară iertând :/ [V4] Și slava și pacea, viața, iubirea, Pierdute atuncea în vechiul Eden Din nou le-am găsit, primind mântuirea, Prin jertfa ce-a frânt al morții blestem. [C4] Cântăm azi cu toții, cântăm azi mărire, Din nou suntem liberi, din nou izbăviți, E-al nostru Edenul cu-a lui strălucire, Din nou suntem liberi, prin har mântuiți, Prin har suntem liberi, prin har mântuiți.