Carmen Prodan V1 C1 V2 C2 V3 C3 [V1] Sunt clipe când mă-ntreb mai pot eu oare? Să ies din valul ce m-a înconjurat Simt că plutesc spre adâncimi de noapte Mă simt învins, pustiu și-nsingurat. [C1] Atunci-a vin zdrobit în rugăciune Îngenunchez Isus în fața Ta /:Și simt cum Tu Te-apleci, o ce minune! Îmi iei povara și îmi ștergi lacrima:\ [V2] Și cÂnd pe calea grea si aspră a vieții Chiar frații dragi adesea mă rănesc Ce pot să fac atunci în disperare? Când nu mai pot să lupt și să iubesc? [C2] Scăparea mea și-atunci e rugăciunea! Ea e puterea ce ma-nalță iar! /:Spre culmi de cer, de har, de mareție Spre-o fericire fără de hotar:\ [V3] Și când răsare soarele Tău Doamne Și-mi luminează chipu-nlăcrimat Când simt cum Tu mă mângâi cu iubire Și tot amarul, greul e uitat/ [C3] Chiar și atunci m-aplec în rugăciune De bucurie plâng în fața Ta, /:Și-Ți mulțumesc Isus de arma sfântă, Cu care-nving mereu în lupta grea:\