Anonim V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Să citesc trebuie iarăși, în cartea ce El ne-a dat, Cât de dulce a fost Domnul și neatins de păcat. [V2] Cum a lăsat pruncii cei mici, de El s-au apropiat, Luându-i apoi în brațe, El i-a binecuvântat. [V3] Cum a dat El și ajutor, toată ziua orișicând; La cel bolnav, iar pe cel slab, frate cu Dânsul făcând. [V4] Pe păcătoși n-a alungat, care la El au venit, De moarte grea i-a mântuit și i-a făcut fericiți. [V5] Să citesc trebuie iarăși, dar de-ajuns niciodată, Că iubirea Lui către noi era nemăsurată.