Nicu Cozma V1 C1 V2 C1 V3 C1 V4 C2 [V1] Prin lume alerg pribeag şi tăcut, Sunt omul ascuns sub masca de lut. Alerg şi m-opresc şi nu ştiu ce vreau, Când cred că pornesc atunci simt că stau. [C1] Mă ştiu legat de trup prin tot ce concep, Când norii se rup, când tot ce încep, Zidind fără har, clădind fără el, Zidesc în zadar. Aceasta pricep. [V2] Doi oameni în mine îi simt cum se bat Şi ştiu din Scruptură, aşa am aflat Că lupta-i acerbă şi-atunci se sfârşeşte Când unul din doi pe veci birueşte. [V3] Ca Pavel ţintesc doar bine să fac, Ispita să-nving şi să ştiu cum să calc. Mereu sunt învins, mereu sunt oprit De răul ce-l urăsc sunt mereu chinuit. [V4] Prin lume-s pribeag în trup efemer Departe de Isus, departe de Cer. Dar vine şi clipa când tot ce-a fost trist Se schimbă în slavă, iar eu langă Hrist. [C2] Mă simt legat de iubire prin tot ce aştept. Moare în mine şi ură şi fire când ştiu că aştept. Zidesc cu răbdare, clădesc cu jertfire, Zidesc aşteptare, trăiesc nemurire.