Continental V1 C V2 B C [V1] Cu ochii de lut privesc Spre tot ceea ce-ntâlnesc, Privire de gheață spre oameni și viață… Îmi văd liniștit de drum, Prefer să nu mă consum, Dar lumea se pierde-acum În confuzii și zbucium. Inimi frânte plâng în noapte, Cum să nu mă doară? [C] Dă-mi ochii Tăi să-i văd pe oameni, Și gândul Tău să-i înţeleg, Să-mi fie viața o lumină Pentru acei care acum se pierd! Să te arăt pe Tine Doamne, Prin ce voi gândi și voi vorbi, Dă-mi inima Ta să-i iubesc pe oameni, Prin ochii Tăi să-i pot privi! [V2] Adesea oameni întâlnesc, Ce zâmbesc când îi privesc, Tăinuind ceea ce sunt, Sub un zâmbet se ascund. Unii sunt ingrijorați, iar alții descurajați, Încercând din greu s-alunge frica și durerile… Inimi frânte plâng în noapte, Cum să nu mă doară? [B] Vedeam de atâtea ori aceste priviri ce dor, Trecând nepăsator, Nu m-am gândit că astfel am greșit! Te rog să te-atingi de mine, Să pot să privesc ca Tine, Așa cum Tu iubești pe oameni, vreau și eu!