Dionisie Giuchici V1 C V2 C V3 C [V1] Când simți ca ești prins ca pe roată, ca lutul plămădit de olar, Te vezi transformat dintr-o dată, de o Mână ce-ți dă formă prin Har. Uimit de această încercare, timpul se scurge încet, Cuptorul e încins si îți arde, parcă și suflarea din piept: [C] /:Acesta-i cuptorul ce trece, astăzi prin viața ta, El este menit să-ți încerce, credința și dragostea ta! Mai rabdă, mai rabdă, mai rabdă, acesta-i cuvântul rostit, În urmă primi-vei Cununa și tot ce ți-a fost pregătit! :/ [V2] Chiar parcă ceasul din zi îți trece atâta de greu și de-ncet Și nu ști când totul va trece și-această durere din piept. Ai vrea un sfârșit, de se poate, curând ai dori să sfârșești Acest tratament greu din noapte, e groaznic și nu-l mai dorești! [V3] Te întrebi dar, răspunsul nu vine, nu vine, deși îl dorești, Și iar în cuptor dintr-o dată, din nou iarăși tu te trezești. Un aur curat, Domnul poate, să scoată din zgura cea grea, Căci Cel ce ți-a dat chipul, frate, un vas plin de cinste te vrea!