Ilie Belciu V1 V2 V3 V4 [V1] Calea pocăinţei, nu o poţi schimba, Orice titluri mari ai dobândi, La Cuvântul Sfânt al vieţii nu poţi adăuga, Nici o iotă, orişicine-ai fi. Nu poţi ţine-n taină, nici un mic păcat, Căci la doi stăpâni nu poţi sluji, /: Doar prin pocăinţă cu adevărat, Mântuirea o vei dobândi :/ [V2] Vorbe spuse-n pripă, ce adânc rănesc, Nu ţie-ngăduit să le rosteşti, Nu poţi niciodată după placul tău firesc, Calea pocăinţei s-o lărgeşti. N-asculta ce spune al răutăţii glas, Că ţi-aduce-n suflet doar venin, /: Vorbele rostite-n al mâniei ceas, Nu se potrivesc unui creştin :/ [V3] Să veghezi cu teamă, în gândirea ta, Căci un gând venit de la cel rău, De la Calea pocăinţei te va-îndepărta, Şi va pângări sufletul tău. Să ai totdeauna cugetul curat, Şi-n credinţă neclintit să fi, /: Căci doar prin credinţă cu adevărat, Cel neprihănit va birui :/ [V4] Calea pocăinţei o poţi arăta, Semenilor tăi trăind frumos, Când privind la bucuria şi la pacea ta, Vor vedea în tine pe Hristos. /: Veşnic va rămâne Sfântul Său Cuvânt, Adevăr curat şi neştirbit, Calea pocăinţei, fi-va pe Pământ, Neschimbată până la sfârşit :/