Speranţa şi prietenii V1 V2 V3 [V1] Domnul doarme în corăbioară şi furtuna, iată, s-a pornit Peste valuri mica barcă zboară Domnul doarme însă liniştit. Deodată Îl trezesc pescarii "priveşte căci iată pierim" Dar Isus porunca dă mării, minune măreaţă privim. /: Furtuna îndată se-opreşte, ce linişte-n jur s-a făcut Isus cu natura vorbeşte, pescarii speriaţi au tăcut. :/ [V2] Văd pe ţărm pe cineva ce-aşteaptă, e un om nespus de chinuit N-are casă, viaţa e deşartă, căci de demoni este stăpânit. Dar demonii încep ca să ţipe, îl roagă adânc pe Isus Aprobă şi-n porci îi trimite, spre mare, spre moarte s-au dus /: Mulţimea îndată se strânge să vadă ce s-a întâmplat Îl roagă pe Isus să plece şi trist Isus a acceptat. :/ [V3] Omul vindecat, spre Isus vine, vrea să-I mulţumească pentru tot "Doamne n-am cuvinte, ştii prea bine, ca să-Ţi mulţumesc de-ajuns nu pot". /: Te rog mă primeşte, cu Tine să spun peste tot ce-ai făcut" Dar Domnul răspunde: "Mai bine aici să vesteşti ce-ai văzut" Şi noi am fost smulşi din pierzare, aceasta putem să vestim La mare, la mic, la oricare, putem de folos ca să-I fim. :/