Autor necunoscut V1 V2 V3 [V1] Lasă-mi cumpăna gândirii, Mai 'nainte de-a vorbi, Şi puterea stăpânirii, Adevăr să pot rosti. Ştiu că Ţie-ţi voi da seama pentru orişice am spus, şi mă umple, Doamne,teamă, Că osândei voi fi dus. [V2] Doamne-ndură-Te de mine, Singur eu mă osândesc, Când de voie, fără voie, Cu gura păcătuiesc, Vrednic sunt de judecată. O, îndură-te Isus! Ca să nu aud odată: Că gura mea greş a spus. [V3] Prin mustrarea Ta cu milă, înfrânează-mi limba mea. Căci uşor sau chiar în silă, Lesne-n vină pot cădea. E mai grea ca piatra-n praştii, Vorba ne-nstrunatei guri, Doamne-nvaţă-mă măsura cumpănită din Scripturi.