Amar îţi era sufletul Anonim V1 C V2 C V3 C V4 C V5 C [V1] Amar Îţi era sufletul, o, Mielule divin Când ai intrat în Ghetsimani să-L rogi pe Tatăl sfânt De-i cu putinţă ca paharul greu să treacă, "Dar totuşi voia Ta, o, sfinte Tată, să se facă." [C] O, du-mă Doamne şi pe mine-n Ghetsimane Ca să-mi arăţi şi mie locul unde Te-ai rugat. Du-mă la Golgota, pe sinistrul munte Ca să plâng la cruce unde Te-ai rugat. [V2] Noi nu-i cunoşteam preţul, nici nu-l vom şti nicicând Vândutu-L-ai tu Iudo pentru cei treizeci arginţi. Intrară în grădină o mulţime de avari Ca să-L prindă şi să-L ducă ca pe un tâlhar. [V3] O, dimineaţa e pustie, noaptea a dispărut Totul e-nvelit în misterul albei dimineţi. Privighetoarea tristă nu-şi mai cântă vechiul glas Căci în grădina Ghetsimani doar lacrimi au rămas. [V4] Îngenuncheat cu crucea-n spate şi cununi de spini, Fiu al omului pe munte cade printre crini. Calvarul suferinţei nemiloase a urcat, Trupul e atârnat pe cruce, sângele-i vărsat. [V5] Mi-au străbătut cuiele carnea, sângele-a curs văi Nu am făcut-o pentru min' ci pentru voi cer răi. Şi dacă credeţi în Mine şi-n jertfa din Calvar Vă dăruiesc iertare, viaţă veşnică în dar.