Mia Iovin V1 V2 V3 V4 [V1] Străjerule, străjere, din turnul de veghere Te rog să-mi spui în șoapte: “Mai este mult din noapte? Mai este mult din greul ce-l ducem în tot felul, Și nu e leac s-aline durerea ce ne ține?” “Iubito, porumbițo, nu dispera, frumoaso, Sub greul ce te-apasă în noaptea-ntunecoasă, /: Căci zorii dimineții din țara frumuseții Sunt gata să se-arate dând vălul la o parte.” :/ [V2] Străjerule, străjere, din turnul de veghere Mireasa Ta întreabă, să-i spui, să-i spui degrabă: Putea-va-nvinge noaptea, sau birui chiar moartea? Pe cei ce-n suferință, se luptă cu credință? O, nu, nu-i forță-n lume puterea să-și adune Să biruie vreodată credința încercată, /: Căci focul suferinței din noaptea umilinței A ars tăria morții, ne-a dat lumina vieții. :/ [V3] Străjerule, străjere, din turnul de veghere, Sunt mulți ce jurămîntul și-l schimbă ca veșmântul Având în inimi ură, minciuni în a lor gură Și zic că-s frați: dar oare, pe ei nimic nu-i doare? „Ascultă, ia aminte, iubește-adânc, fierbinte Pe Domnul și lucrarea și dă-i toat-ascultarea, /: Căci vine ceasu-ndată, cei răi vor da socoată Primind drept răsplătire o veșnică pieire. :/” [V4] Străjerule, străjere, din turnul de veghere Te rog să-mi spui în șoapte: “Mai este mult din noapte? Mai este mult din greul ce-l ducem în tot felul, Și nu e leac s-aline durerea ce ne ține?” “Iubito, porumbițo, nu dispera, frumoaso, Sub greul ce te-apasă în noaptea-ntunecoasă, /: Căci zorii dimineții din țara frumuseții Sunt gata să se-arate dând vălul la o parte.” :/