Simion Buzduga V1 C1 V2 C2 V3 C1 C2 [V1] Se-aud tot mai tare trompete ce sună; Şi îngeri în cete, văzduhul străbat Oceane de oameni, în şir, se adună La tronul dreptăţii cu capul plecat. Din faţa Celui de pe tronul domniei Pământul şi cerul cu teamă dispar, Se văd în picioare toţi morţii urgiei Cu înfricoşare ‘nainte-i apar. [C1] /:Dar vai prin ce groază, durere şi plânset Primesc mult sentinţa, strigând disperaţi, C-au fost scrise toate şi deci după fapte, De Cel ce-i dreptate, sunt deci, judecăţi. :/ [V2] A morţii sălaşuri şi moartea şi marea Îşi dau înapoi morţii ce i-au avut, Sunt: scalvii, stăpânii, ostaşii şi plebea Cezarii şi regii ce-au fost în trecut. Şi necredincioşii, toţi prigonitorii Sutaşii, profeţii, bogăţii, atei, Se văd îngroziţi şi-umiliţi dictatorii, Ce-au vrut proslăvire, crezând că sunt zei. [C2] /:Şi cărţi sunt deschise, şi-a vieţii Carte Ei sunt judecăţi după fapte pe loc Degeaba se-nchina cerşind milă-n parte, Oricine nu-i scris, merege-n iazul de foc. :/ [V3] Vai cum ar întoarce din nou timpul vieţii, Mai toţi condamnaţii, dar e prea târziu. Cu Deavolul, moartea, profetul miciunii, Se-ncheie cu râul. Rămâne ce-i viu. [C1] Dar vai prin ce groază, durere şi plânset Primesc mult sentinţă, strigând disperaţi, C-au fost scrise toate şi deci după fapte, De Cel ce-i dreptate, sunt deci, judecaţi. [C2] Şi cărţi sunt deschise, şi-a vieţii Carte Ei sunt judecăţi după fapte pe loc Degeaba se-nchina cerşind milă-n parte, Oricine nu-i scris, merege-n iazul de foc.