Lidia Gheorghe V1 C V2 C [V1] Când eram înconjurată De o ceaţă-ntunecată, Cu un vânt şi groază mare Şi zăceam în disperare, Mintea-mi era încordată, Cu tot trupul meu crispat, Nu mai ştiam ce să fac, Dar la Domnul am strigat. [C] /: Şi-a venit Isus cu barca Lui şi m-a salvat Din furtuna-ntunecată, Domnul m-a luat. :/ [V2] Eram pe-un mal de apă, Cu toţi pomii despuiaţi, Nu aveau niciunul roadă; Erau oamenii săraci Care nu-l aveau pe Domnul Şi nici nu primeau cuvântul. Eu lucrarea-m isprăvit. Pe mine nu m-au primit.