Otto Pascal V1 C V2 C [V1] Nici casă nu aveau, nici pat pentru odihnă Doar iubirea lor pentru Fiul ce urma să vină Când în lume s-a născut era frig şi noapte grea L-au învelit, l-au încălzit şi parcă ceru-ntreg le zâmbea. [C] O stea din altă lume strălucea sus pe cer Lumina şi arăta calea către dragoste Raza ei ne îndreaptă pe drumul către El Peste secole steaua e la fel. [V2] Cu multe sacrificii pe micul Fiu ei îl hrăneau Însă dragostea îi întărea şi pace ei aveau Întunericul şi foamea le înfruntau cu ochi senini Ştiau că Cel ce i-a ales rezolvare va găsi.