1. Râul suferinţei poartă-n unda sa,
Luntrea vieţii noastre, cu povara-i grea,
/: Dar nu-n valea morţii, calea-şi va sfârşi,
Ci în slava care va veni. :/

2. Crucea ne coboară până-n fund de văi
Şi-i gustăm amarul pe-ale lumii căi,
/: Dar tot ea ne-nalţă pe cel mai de sus
Vârf de har şi slavă prin Isus. :/

3. Râul suferinţei, crucea grea de-acum,
Sunt preaînţeleptul, îndurării drum,
/: Şi sfârşeşte-n raiul harului slăvit
Ce-n iubire Domnul ne-a gătit. :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 14.