CAUZELE ŞI ORIGINEA UNEI CĂDERI
Cele mai obişnuite cauze sunt următoarele:
LIPSA DE VEGHERE ŞI DE STATORNICIE, LENEVIA ŞI SOMNUL SPIRITUAL, MÂNDRIA ŞI ÎNCREDEREA ÎN SINE, LIPSA DE PĂRTĂŞIE ŞI DE EVLAVIE, INFLUENŢELE.
Printre condiţiile morale necesare pregătirii de luptă a celui credincios, vigilenţa, fermitatea şi cumpătarea sunt de o importanţă de prim ordin. De îndată ce ele lipsesc, vrăjmaşul ne surprinde prin vreo ispită pe care n-o observăm din lipsa de veghere. Să luam seama la împrejurările în care ne găsim sau în care ne aşezăm singuri. În pilda sa, Natan vorbeşte de un călător; o întâmplare neaşteptată survine, se prezintă o ocazie (2 Samuel 12.1-6). Cartea Proverbe ne vorbeşte de un tânăr care se plimba pe străzi seara din lipsa de ocupaţie care a intrat la o femeie stricată. O privire cu poftă, inima este atrasă şi picioarele se iau după inimă. Din pricina aceasta Domnul Isus ne atrage atenţia 'să ne scoatem ochiul' şi să ne 'tăiem' mâna sau piciorul dacă ele sunt pentru noi o pricina de cădere; ochiul prin care ispita intră în inimă, mâna care face fapte rele, piciorul care ne conduce într-un loc unde Domnul nu poate să ne însoţească (negreşit, aceasta în mod figurativ ca să ne facă să înţelegem cât de aspri trebuie să fim cu trupul nostru!)
Lenevia şi somnul spiritual sunt mult mai pronunţate, răul dinlăuntru este mai grav. În loc sa se aşeze în fruntea armatei sale când a intrat în război, David a rămas la Ierusalim. Iată-l fără o ocupaţie! Este o viclenie la care Satan recurge destul de des dându-ne lenevia de a nu face nimic. Să fugim deci de lipsa de ocupaţie, în special seara mai ales dacă ne găsim singuri poate chiar într-o localitate străină. 'Patul de odihna; a fost pentru David, şi este adesea chiar pentru noi punctul de plecare al ispitei care aduce cădere, ruşine si pedeapsa.
Să veghem deci! Dacă suntem activi pentru Dumnezeu vom fi feriţi d emulte ispite. Sa ne păzim d elenevie si de somnolenţă. Mai multe pasaje descriu purtarea leneşului şi consecinţele leneviei. În primul rând, în loc de a lua pilda de la furnică, cea care nu are căpetenie şi care-şi pregateşte hrana din timpul verii, omul lenes doarme în timpul secerisului. Mai bine ar folosi mai mult timp ca să se hrănească din Cuvânt, de a strânge hrană în timpul verii vieţii, de a-şi îmbogăţi memoria cu 'pâinea' pe care ar putea 'după multe zile să o găsească iarăşi', ca sa se hrănească pe el însusi şi s-o împartă cu alţii, dar se teme de efortul pe care-l necesită o astfel de studiere a Cuvântului şi 'doarme în timpul secerişului'. Desigur, mai citeste Biblia în fiecare zi şi mai merge la biserică sau la întâlnirile religioase dar nu asimilează ceea ce aude. 'Şi-a întins bine mâna în blid' dar, 'n-a dus-o la gură'. A ascultat o meditaţie bună asupra Cuvântului dar o uită în curând.
Unii credinciosi se mulţumesc cu o viaţă spirituală ieftina şi nu înainteaza deloc. După ani şi ani de zile, astfel de oameni se găsesc mereu la acelaşi punct de plecare ca o roată care, cu toate multele ei rotaţii nu înaintează nici cu un deget. Şi, ce să mai spunem de aceia cărora le este frică să mărturisească despre credinţa lor şi a căror singură grija este să nu se compromită pentru Hristos? În loc să 'coboare în stradă' ei preferă să stea la adapost căci leneşul îşi zice: 'Afară este un leu, care m-ar putea ucide pe uliţă! '
Somnul spiritual a fost, din toate timpurile, cauza cea mai mare a slăbirii mărturiei colective -ca adunare- şi individuale precum şi începutul nenumăratelor căderi în viaţa credincioşilor. Să luam seama la solemna înştiinţare:
'Deşteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina. '