...Mi-s veştejite lacrimile-n gândul despre Țară,
Ce-aud, am auzit, ce văd... mă înfioară...
În loc de ciripit de păsări, vorbă dulce
Și arcușuri fericite pe vioară,
Aud de vești războaie în jale de cimpoaie...
Voinici ai țării mele plânse,
Voi n-auziți cum lacrimile-mi smulse
Vă cheamă-n rugăciuni și la Psaltire,
Poate Se-ndură Domnul să ne ocroteasacă
Să nu uităm iubita doină, ruga
Și să ne fie viață în glia strămoșească?
Voinici cu viețile ''la modă''
Cu neajuns în bani și pofte,
Cu rădăcini mutate-n țări
Ce vi-s străine, necurate,
Nu auziți cum plâng bătrânii-n tinde
Cu ochi-mpăienjeniți și lacrimi suferinde?!
Voi... din care, ce neam mai faceți parte
Din 'cela românesc sau...
Pentru ''banii 'nstrăinați '' gata sunteți
Să dați pe 'niica Țara voast' la moarte?!
Vă cheamă Domnu-n rugăciuni și în Psaltire
Să dați o mână de-ajutor iubitei țări
Să nu ne moară, să-i trăiască pacea
Și în iertări să ne rodească pâine.


Sanda Tulics, 25 iunie -2017,
Wisconsin