Când furtuna se pornește,
Se-ntețește-n jurul meu,
Când în barcă îmi lovește
Și talazul mai mult crește,
Mă încred în Dumnezeu!

Când arde totu-n jur cumplit,
Când îmi este cel mai greu,
Privesc spre cer, spre infinit,
Privesc spre locul sfânt gătit,
Și mă-ncred în Dumnezeu!

Chiar toți de ar cădea-n noroi,
Și de-aș fi singur mereu,
Chiar trupul tot de mi-ar fi sloi,
Privesc spre-ai Bibliei eroi
Și mă-ncred în Dumnezeu!

Când pe-al vieții cer curat
Norii negri năvălesc,
Când mă simt îndurerat,
Apăsat și întristat
Și amar mereu trăiesc,

Când a umbrelor răceală
Se adună-n jurul meu
Și-mi aduc în tot ocară
Și se luptă să mă doară,
Mă încred în Dumnezeu!

Știu că-n orice clipă, viața
E Isus din cerul sfânt!
Cand El Își arată fața,
Atunci vine dimineața
Și e raiul pe Pământ!

Iar acum, mai vreau a spune
Un cuvânt doar, dragul meu:
Când ești frânt de-amărăciune,
Și la rău dar și în bine,
Să te-ncrezi în Dumnezeu!