Iarnă... frumoasă iarnă!

Scântei strălucesc din omătul aprins,
Stele căzute din înalt-necuprins...
În alba mantie zăpada crăiasă
Strălucește-n dantele-lumini,
Țesute de mâna-măiastră.
Un roșu aprins năpustește-n zăpadă,
Cocoșul de munte cu sânge pe coadă,
Scrutează-mprejurul și scoate un țipăt...
...'I răspund păsări... departe, în sunetul strigăt.
Culmi îmbrăcate în fulgii albiți,
De iarna-n răbdare ce-n ceruri i-a nins...
Gâște agale merg prin zăpadă,
Niciodată n-a fost mai frumos în ogradă!
Coșuri de fum își spun aceeași poveste,
Parcă-s... caiere-lână sau nori cu fețe-alese,
Se-nalță spre deal, vești ca să cearnă...
Seara, umbre trimite, voalul negru să o adoarmă.
Dealul e plin de căciuli colorate,
Sănii ce omătul-ating, parcă-s de-o mână zburate!
...Ninge-nspre sus, spre alba colină...
- De ce îmi miroase a pâine și-a flori din grădină?!

5 ianuarie 2017
SandaTulics