Doamne, Dumnezeule mare
Autor: Bogdanel Constantin
Album: colt de rai
Categorie: Diverse
Doamne, Dumnezeule mare,
m-ai creat prin a Ta indurare.

In chip tainic si nevazut,
celula cu celula m-ai tesut,
ai potrivit atom langa atom
si din tarana, ai facut un om.

Din nepatrunsul tainelor divine,
ai luat un suflet si l-ai pus in mine.
Si-apoi m-ai pus in brate dulci de mama,
fara planuri si fara nici o teama.

O Doamne stiu ca numai Tu-mi dai viata
strain si calator sunt pe pamant,
eu am pornit ca sa iti caut fata,
si doar de dragul Tau sa ma framant...

Si doar de dragul Tau sa ma framant...

Asa as vrea ,dar iute-mi ies in cale
ingrijorari si felurite ganduri
sa ma smulga din bratele Tale,
sa ma duca cu ele-n adancuri.

Strig Doamne catre Tine ca mi-e teama
sa nu Te pierd in ale lumii vise,
razand prea mult sa nu Te bag in seama,
cand Tu ma chemi cu bratele deschise.

Strig Doamne catre Tine ca mi-e frica,
de firea mea sireata si flamanda,
apropie-Te te rog si ma ridica,
sa nu ma duca-n noapte si osanda

Si-apoi in soapta Doamne vreau sa-Ti spun
ca imi esti drag, si ca mi-e dor de Tine...
cand vad in lume toate cum apun,
eu stau si-astept ca Domnul meu revine.
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/140487/doamne-dumnezeule-mare