MĂ DUC CU GÂNDUL...

Mă duc cu gândul înc-odat’
La tot ce-a fost în drumeție
Am fost condus, edificat
De Cel ce stă în Măreție.

Mi-a fost protecție, alin
Nu m-a lăsat să cad în tină
EL e eternul meu destin
Lăuntru-mi tot I se închină.

De-a lungul anilor mi-a fost
Un prieten bun, o călăuză
A dat vieții mele rost
De-i cer un sfat nu mă refuză.

În ceasul greu nu m-a lăsat
S-alunec într-o noapte densă
Ci El, duios, m-a ridicat
Iubirea Lui este imensă.

Mă duc cu gândul la minuni
În care am văzut putere
Și-așa primit-am viziuni
C-avea-voi parte de-nviere.

Pe drum am adunat comori
Ce-s prețuite-n sfânta Țară
Am acceptat învățători
Cu o purtare exemplară.

Spre sfera ofilitei stări
Au încercat să mă atragă
Dar biruit-am încercări
Și nu am mers pe calea largă.

Mă duc cu gândul înc-odat’
La grija-I caldă, de Părinte
De când la har m-a invitat
Ascult suavele-I cuvinte.

George Cornici/30 Martie, 2015