NU NE-AI LĂSAT ÎN ÎNTRISTARE

Nu ne-ai lăsat în întristare
Ci ne-ai adus alin ceresc
Isuse, dragostea-Ți e mare
În lume n-are-asemănare
Spun toți acei ce Te iubesc.

Nu ne-ai lăsat în adâncime
Când în neant ne-am prăbușit
Ne-ai scos să fim la înălțime
S-avem succese – o mulțime
Ca să ne vezi c-am propășit.

Ne dai mustrări cu duioșie
Să le primim, să ne-ndreptăm
Ce minunată părtășie
Avem cu Tine-n pribegie!
De-aceea imnuri Îți ‘nălțăm.

O prietenie-atât de dulce
Niciunde nu putem găsi
Pui umărul la greaua cruce
Lumina-Ți sfântă ne conduce
Nicicând nu ne vei părăsi.

Ești lângă noi și când torente
În luntrea vieții, greu, izbesc.
Când vin spre noi evenimente
Care-ar produce falimente
O voce zice: ”Vă păzesc!”

Trecând cărarea prin pustie
Ne duci la oaze să ne dai
Din mana Ta, din Apă vie
Și-apoi cântăm o melodie
Ce urcă... urcă, lin, în Rai.

Nu ne-ai lăsat în rătăcire
Ci ai venit să ne salvezi
Să fim legați de-o moștenire,
Să medităm la Nemurire
Și la frum’sețea din livezi.

George Cornici/3 dec. 2014