Când de-aicea mă vei lua
Autor: Lucica Boltaşu
Album: Frământări
Categorie: Zidire spirituala
Mă-ntorc cu gândul în trecut,
La ani de tinereţe,
Când mă gândesc câte-am pierdut,
Din vremile de început,
Mă umplu de tristeţe,
Nu pentru că acu-s bătrân,
Căci ăsta-i cursul vieţii,
Ci pentru că am strâns la sân,
Himere cu miros de fân
Şi vălătucii ceţii,

Am alintat cu glasul meu,
Doar amăgiri şi fire,
Uitând că am un Dumnezeu,
Ce m-a creat ca fiu al Său,
Prin Har şi din iubire,
Aş vrea ca să mai fiu copil
Şi plin de inocenţă,
Să fiu smerit, să fiu umil,
Fără de aere şi stil,
Doamne, Îţi cer clemenţă!

Am adunat chiar de n-am vrut,
Atâtea în desagă,
Pe pânza vremii am cusut,
Lucruri şi fapte ce-au durut,
Ce de trecut mă leagă,
Mă fă un şevalet curat
Şi pune-Ţi pânza sfântă,
Penelul Tău neîntinat,
Să retuşeze ce-am stricat
Şi mă binecuvântă,

Să redevin copil smerit,
C-o viaţă inocentă,
Să nu mănânc fructul oprit,
Să fac doar ce-i îngăduit,
Cu dragoste ardentă,
Aş vrea să ard ca flacăra,
Să-mi cureţi tot prezentul
Şi când de-aicea mă vei lua
Să mă aşezi la dreapta Ta,
Doamne, aştept momentul!

30/08/14, Irun- Lucica Boltasu
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/128196/cand-de-aicea-ma-vei-lua