Las în urmă un cer obosit
Autor: Toma Coca
Album: Iubire infinită
Categorie: Laudă și închinare
Las în urmă un cer obosit

Și încă o zi, pentru mine... imposibilă;
O iubire uitată... amorțită.
Iubire, ce trezește în mine,
vise rupte... de rubine,
din franjuri de soare.
Gândul... ritm de apus
târât, de perdeaua serii de sus.
Dar, interiorul meu triumfă.
Alb infinit, mă scaldă.
Și plouă... plouă... plouă...
pe fereastra sufletului,
picuri, ce spală,
tristețea inimii.
Și, șterge în grabă,
urmele de răni.
Semne de suferință,
transformând în diamante,
biruința(!)... a mea parte.

Și... râuri de disperare,
învolburate, au curs în mine.
Lumina zorilor m-a învăluit.
Iar apa, pe nisip a șters,
urmele de om rătăcit,
lăsând semnele bune în mers.
Și, a plouat peste mine...
Liniștit, fără vânt,
înmugurind speranța de bine,
renăscând, fântâni în suflet,
în ochii triști, umile râuri,
ce au curs lent...
pe ale "feței câmpuri".
Printre ale ridurilor, drumuri,
udând, trandafirii din piept.

Eu... tăcut, ” Doamne, Te aștept!”
Iar cântul primitiv și trist,
l-ai transformat în bucurie.
Ai destrămat mătasea de iluzie,
şi ostenit de drum, ” Te aștept...
Las în uitare al meu cer obosit.
Las livezile din mine, secate...
Las câmpul meu, cu flori uscate,
las timpul în care, inimii i-a lipsit.
Alint mângâieri în asfințit,
las dimineți fără cer-azur,
las timpul de încercare dur,
las nopțile fără stele,
dureri, ce vin din depărtare,
cu amintiri, ce din cenușă,
renășteau pe cale.

Zace dorința arsă... uitată.
Dar... mugurul iubirii se arată,
adus de soare,
de timpul bun.
Cer, mii de cristale.
Binecuvântări adun,
vânt, dus în apus,
Isus!” de ”Tine ascuns -
Nopțile cerului meu
au aceleași stele,
”Tu!” - Ești Același Dumnezeu.
Eu... stau de veghe.
Ceasul inimii mele,
bate aceeași cadență.
Pasul meu pe cale-
salt de căprioară...
Zbor spre cer,
zbor în inimă cu un dor...

Nu Te-am uitat...
În secret, Te-am adorat.
Am rupt în mine,
armonia nopții profunde,
și tot ce era înghețat, amorțit.
Drumul mi s-a luminat ... am biruit -
Cu o pasiune perfectă,
ruga, spre cer se îndreaptă.
Rădăcina sufletului meu,
trupul păcătos de lut,
călătorește spre Tine.
Dor de infinit...
cred în mântuire,
Dumnezeu Iubit!
-Cred în Tine!


Toma Coca, ALGHERO 02/08/2014



Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/127647/las-in-urma-un-cer-obosit