EU NU MĂ TEM DE MOARTE,

Prin apele-naltimii vad vulturii de prada
Rotindu-se cu ura deasupra mea si azi
Asteapta numai clipa prielnica sa cada
sa-mi sfasie fiinta, s-o-mprastie prin brazi.

E nu ma tem de moarte, chiar daca m-ar ucide,
comoara care-o apar n-o vor rapi nicicand,
caci drumul catre dansa un sol de foc 'l-nchide
puterea care-o tine o apara tacand.

Eu nu ma tem de moarte caci cantecele mele
si lupta mea si jertfa `naltate lui Hristos
ma vor schimba in rauri, in lanuri si in stele
si nimenea nu poate trai fara frumos.

Tot ce-am `naltat din suflet in veac nu se va frange,
tot ce-am aprins in altii va arde-n veci curat,
tot ce-am udat cu lacrimi si-am altoit cu sange,
cu cat e mai furtuna, rodi-va mai bogat...

Amin