Cum ar fi putut ca să Te ţină,
O lege blestemată, nedivină,
Legat şi-nmormîntat pe veci?
Cînd Tu eşti Dumnezeu,
Slăvit în veci de veci?
Cum au crezut căci pot să Te îngroape,
Pe veşnicii,
Cînd Tu eşti Viu şi niciodată mort?
Cînd Viaţa-Ţi este
Slavă, Biruinţă,
În haină sfîntă ești Marele Preot?
... Deşertăciune...
Aşa gândiri aveau hainii
În clipa cînd Te-au condamnat,
Să nu mai fii nicicînd;
Rabuni !
Şi numele-Ţi, să nu mai fie înălţat.
Iubirea Tatălui Ceresc,
Rostită prin Sfînta Lui Putere,
Te-a înviat!
Şi-n veci eşti Viu!
De-aceea ''morţii-s morţi pe veci''!
În al iadului sicriu, în întuneric,
Fără vedere.
Iar Tu?
Eşti slava Primăverii Înflorite
În cer, aicea pe pămînt
Eşti Cerul coborît în Verde,
Şi Simfonia din cerescul Cânt.
Eşti Domnul Israelului Ceresc,
Din Noul Legămînt,
Eşti Dumnezeu Cel Înviat
Pentru biserica de pe pămînt,
Eşti Mire, Domn, Stăpîn !Ești;
Christosul Înviat!
Iar Duhul Sfânt răspunde-n mine;
Cu-adevărat:
CHRISTOS A ÎNVIAT!