De nu-mi erai decat un prieten,
oricat de-apropiat candva,
Te-as fi putut uita,Isuse,
dar Tu esti prietenia mea.


De nu-mi erai decat un cantec,
oricat de drag, Te-ai fi-nvechit,
dar Tu-mi esti Armonia insasi,
in veci mai nou si mai dorit.



De nu-mi erai decat un nume,
puteam sa-l uit , oricum erai,
dar Tu-mi esti, pentru veci,Isuse,
tot scumpul vietii mele rai.




De nu-mi erai decat un zambet,
usor Te-as fi putut uita,
dar Tu-mi esti toata fericirea
din care-mi scot iubirea mea.


De nu-mi erai decat o raza,
vreo noapte Te-ar fi-ntunecat,
dar Tu-mi esti Soarele Vietii
desavarsit si minunat.




Cum sa Te uit atunci, Isuse,
orice-ar veni si-oricinea-ar vrea,
cand Tu-mi esti rasuflarea vietii,
fiinta si miscarea mea ?
Amin.